Cultura persană,

Un progres cu totul remarcabil l-au înregistrat şi mijloacele de transport de-a lungul perioadelor celor patru dinastii. Scenele n-au nici un fond de natură, nici o indicaţie în aşa fel determinată încât să poată fi localizate. Irainienii au un respect deosebit pentru musafiri, tot ce face gazda, este pentru a-și mulțumi musafirul.

Ţaranii erau legati de pamânturile pe care traiau, putând fi vânduti unor noi proprietari odata cu cultura persană pe care traiau si lucrau. Printre celelalte sevituti, taranii aveau si obligatia de a presta serviciul militar în timp de razboi, ca pedestrasi; ei trebuiau sa-si procure singuri echipamentul si armamentul, fara sa primeasca nici o solda si nici o alta recompensa.

Populatia modesta a oraselor de exemplu, mestesugarii si negustorii era mai avantajata: platea doar taxele personale, asemenea taranului, în schimb era scutita de a presta serviciul militar. Într-o vreme — în epoca sassanida — statul persan cautase sa se intereseze de situatia muncitorilor, reglementând conditiile de munca si cuantumul salariilor.

Salariile erau precis fixate, - si diferentiate în functie de vârsta, de sex si de calificare. Se pare ca ar fi existat chiar si centre de angajare a muncitorilor cel putin pentru lucrarile publice. În vârful piramidei sociale trona regele, monarhul absolut. În contextul istoriei antichitatii, ideea monarhiei de mandat si de drept divin nu este o idee noua. Nu e noua nici ideea ca îndatorirea regelui este sa iubeasca adevarul si dreptatea, sa vegheze asupra aplicarii legilor si sa-l protejeze pe cel slab si asuprit.

Aceste prescriptii — asupra carora Codul lui Hammurabi insista în mod deosebit — se gaseau formulate si în doctrina regalitatii Egiptului antic. De asemenea, monarhul persan tinea sa fie considerat si trebuia sa apara în ochii supusilor sai ca un model de luptator. Spre a-si spori si mai mult în ochii supusilor lumina supremei sale demnitati, dându-i totodata si o aura de cultura persană, regele tinea sa ramâna cât mai inaccesibil. Traia închis în palatele sale, nevazut nici chiar de înaltii demnitari dating gustos curtii — decât în ocazii exceptionale.

Se în schimb de muzicanti, care erau foarte stimati, luau parte la ceremonii si îl însoteau pe rege la vânatoare. Vânatoarea era placerea aleasa a regilor persani; vânatoarea în parcuri închise în care erau tinuti tigri, o specie mai mica de lei, apoi mistreti si ursi, onagri si gazele, struti si pauni. Mestesugurile Resursele economice care au alimentat colosalul edificiu politic si social al Imperiului persan au cunoscut o evolutie fireasca de-a lungul celor patru perioade istorice, - ahemenida î.

Baza economiei o constituia agricultura, marea proprietate agrara lucrata de taranii legati de pamânt si mai putin de sclavii prizonieri de razboi. Mica proprietate agrara s-a pastrat mai ales în provincia Fars — regiunea de origine a dinastiei Ahemenide, cultura persană dar si aici în proportie redusa. Se produceau cu precadere orz si grâu, se cultivau maslinul si vita de vie, se practica pe scara larga apicultura, se cresteau vaci, capre, oi si animale de povara cai, asini si catâri.

Sub ahemenizi s-a realizat pentru prima data o irigatie a terenurilor prin canalizare si, probabil ca în Grecia timpuluio asanare a terenurilor mlastinoase. În timpul dinastiei seleucide a luat o mare dezvoltare cultura multor specii de plante; multe au trecut în aceasta epoca din Iran în Europa meridionala bumbacul, lamâiul, maslinul, curmalul, smochinul, pepenele galben.

Acum s-a dezvoltat si tehnica agrara; au început sa se practice trei asolamente anuale de cultura, au aparut noi procedee de irigatie si noi metode de cultivare a vitei de vie. Marile proprietati ale coroanei, ale templelor, ale nobililor au fost fractionate spre a fi distribuite oraselor sau coloniile militare. Ca urmare, multi tarani legati de pamânt au devenit arendasi, iar cei de pe pamânturile daruite oraselor au devenit tarani liberi: aceasta a fost marea opera politica si sociala a epocii seleucide.

Dar sub cultura persană partilor, în perioada Arsacizilor, au aparut din nou marile latifundii. Mica proprietate a disparut încetul cu încetul, taranii si-au pierdut libertatea, devenind tot mai oprimati de marii proprietari.

Se noteaza acum progrese în zootehnie, nu însa si în tehnica agricola. Este perioada când din China s-au adus piersicul, caisul si viermele de matase; iar din India, trestia de zahar. Nu s-a înregistrat însa acum decât o agravare a situatiei taranului.

Trecerea spre modul feudal de productie devine tot mai evidenta: pe proprietatea nobilului domina sistemul economiei închise, taranul produce tot necesarul consumului pentru stapânul sau, de la grâu, carne si untdelemn, pâna la vin si fructe. Mestesugurile au cultura persană sa ia o dezvoltare la orase înca din epoca ahemenizilor; pe marile mosii însa productia artizanala încredintata servilor a continuat.

Cultura persană: origine, religie, locație, economie, artă

Latifundiile îsi aveau propriii lor mestesugari dulgheri, tâmplari, fierari, tesatori, morari, etc. Mestesugarii din orase lucrau, de pilda articole de îmbracaminte, dar si bijuterii si vesela, de bronz, argint si aur. Progresul artizanatului era asigurat de marile rezerve de materii prime, obtinute si din import, de care dispunea imperiul.

Lemnul era adus în special din Asia Mica, Liban si India; iar metalele arama, fierul, auruldin Cipru si Palestina, din Liban si Asia Mica, din zonele nordice ale Mesopotamiei sau din regiunea Caucazului meridional.

Carierele din muntii Elamului furnizau cantitati suficiente de marmura pentru constructia palatelor regale. Minele din Khorassan erau bogate în pietre semipretioase, în special turcoaza si cornalina. În timpul dinastiei Seleucide, olarii, tesatorii, incizorii si cizelatorii si-au intensificat si si-au perfectionat productia. Alte mestesuguri s-au perfectionat sub dinastia Arsacida, pielaria, productia de arme si a obiectelor de sticla. În epoca sassanida statul nu se îngrijea numai de propriile sale ateliere, ci exercita un control sever si asupra cultura persană particulare — care produceau articole necesare în primul rând curtii, armatei si administratiei, - stabilind preturile produselor si salariile lucratorilor.

De remarcat faptul ca în aceeasi epoca sassanida au început sa se constituie anumite corporatii de mestesugari, - un fenomen care, prin intermediul arabilor, se va transmite Europei medievale. Transporturile Practica comertului nu era tinuta de persani în mare cinste; de aceea comertul a ramas aici, în mare parte, pe mâna strainilor — babilonieni, evrei, armeni sau fenicieni.

Comertul persan a fost puternic stimulat, înca din epoca ahemenizilor, datorita realizarii unitatii politice a întregului Orient Apropiat sub persani, împartirii imperiului în satrapii conduse de o administratie centralizata, crearii unei bune retele de transport si comunicatii, cultura persană perfect de stabilire si percepere a taxelor si impozitelor, precum si afluxului de aur si argint în cantitati imense în trezoreria statului.

Considerabil stimulat a fost cultura persană persan si de introducerea pe tot teritoriul imperiului a unui sistem unic de masuri si greutati, si mai ales, prin introducerea monedei. Moneda mica de argint aparuse înca din sec.

VII î. Gratie avantajelor incalculabile pe care le prezenta acest sistem monetar, Persia a putut stabili, înca de la începutul imperiului, relatii comerciale externe de o extindere geografica din Grecia pâna în India si Ceylon si de un volum de schimburi necunoscute pâna la acea data.

Negustorii persani din timpul Ahemenizilor au ajuns pâna în regiunea Dunarii si a Rinului. Navigatorii întreprindeau mari calatorii de explorare, de la gurile Indusului pâna în Egipt, ajungând mai târziu chiar pâna în zona Gibraltarului.

În secolele VI-V î. Interesant de notat este faptul ca aparitia si raspândirea monedei a favorizat si dezvoltat comertul bancar. Acest fel de activitate era cunoscut în Mesopotamia înca din mileniul al II-lea î.

creați un cont de dating online

Sub Seleucizi, Persia exporta articole de îmbracaminte si obiecte de podoaba, fier si cupru, plumb si pietre semipretioase, covoare si câini de rasa, - importând, printre altele, aur în mare cantitate din India, Armenia si regiunea Caucazului.

Regii seleucizi acaparasera aproape toate bogatiile tarii, organizând un aparat fiscal centralizat extrem de riguros. În perioada urmatoare volumul exportului a crescut, în schimb la import au aparut articole noi: papirus, purpura.

ce să scrieți într-un prim tip de e-mail dating

S-au format colonii stabile de negustori, - mai ales sirieni si evrei. Cu toate acestea, în epoca sassanida comertul exterior persan a stagnat din cauza ca statul, stapân pe importante monopoluri si impunând o fiscalitate excesiva, intervenea prea mult în afacerile negustorilor, ceea ce împiedica mult functionarea normala a liberului schimb.

Arhitectura O contribuţie de o cultura persană originalitate au adus perşii şi în artă. Arta persană este în cea mai măsură de import, o artă în care sunt amalgamate concepţii, stiluri, motive şi tehnici extrapersane, - o artă compozită. În ansamblul culturii persane arta deţinea un rol secundar.

Situat între două lumi, a Orientului şi a Occidentului, menţinându-se în contact permanent cu arii diferite de cultură, vechi şi originale, Imperiul persan a împrumutat elemente diverse de la fiecare, fără să reuşească în general vorbind să le şi contopească, să le reelaboreze într-o sinteză de reală şi valoroasă originalitate. Sub acest raport contribuţia persană mai de relief este limitată la domeniul arhitecturii.

Literatura 9 Cadrul geografic şi istoric Cuprins între fluviile Tigru şi Indus, Marea Caspică, Golful Persic şi Oceanul Indian, podişul iranian se întinde pe o suprafaţă de trei milioane de kilometri pătraţi. Pe acest teritoriu s-au încrucişat — încă dea cum patru mii de ani — numeroase drumuri comerciale care legau Orientul Apropiat, pe de o parte cu India şi China, pe de altă parte cu ţările din bazinul răsăritean al Mediteranei. În acest spaţiu s-au născut, s-au dezvoltat, s-au înfruntat regate, imperii şi civilizaţii diverse.

Dar în această arhitectură lipsesc templele. De asemenea, lipsesc mormintele monumentale — în afara mormintelor regale săpate în stâncă. Templele lipsesc, pentru că vechii perşi considerau că zeului aparţinându-i toată lumea nu trebuie să fie închis în cadrul unor clădiri.

Se mulţumea numai cu altare de mici dimensiuni, cum ar fi altarul pe care era întreţinut permanent focul sacru, în apropierea căruia se afla altarul considerat adevărat, cel pe care se oficiau sacrificiile. Impresionante în schimb erau palatele regale. Pentru construcţia lor se aduceau din alte ţări materialele şi meşterii, în special din Egipt, India şi Grecia.

Primii regi ai Persiei îşi construiseră drept palate nişte locuinţe din lemn de cedru şi de chiparos, cu exteriorul învelit în plăci de metal. Mai târziu, palatele regale au fost construite pe o esplanadă înălţată la 6 m şi chiar până la 15 m, lungă de circa m şi largă de m. Monumentul prin excelenţă cultura persană epocii ahemenide este palatul de dimensiuni colosale. Palatul lui Darius din Persepolis era înălţat pe o terasă rectangulară clădită din blocuri mari de piatră având laturile de m şi m.

Arhitectura era babiloniană, cu curţi interioare cultura persană cu lungi coridoare în exterior unde soldaţii gărzii făceau de pază. Rolul preponderent pe care îl deţinea coloana deosebea arhitectura persană de cea asiriană, din care s-a inspirat; căci în arhitectura asiriană coloana rămânea doar un accesoriu arhitectural, iar nu un principal element funcţional.

Dar modelul adevărat şi evident al palatelor persane pare a fi fost dat de sălile hipostile egiptene, în speţă de cele din Teba. Originale însă, caracteristic persane sunt capitelurile coloanelor, - reprezentând partea anterioară a corpurilor a doi tauri sau licorni cu labe de leuîn poziţia de spate la spate şi în genunchi, tauri care susţineau în spinare grinzile arhitravei.

Caracteristice — şi provenind din zona culturală mesopotamiană — sunt şi scările monumentale, cu rampe convergente decorate cu basoreliefuri, cu coloşi animalieri fantastici sau reali păzind intrările. Ansamblul avea dimensiunile colosale ce aminteau de templul egiptean din Karnak.

Vlad Petri: Cultura persană e o cultură a generozității

În epoca Arsacizilor apare în arhitectura persană o noutate care va dura în Iran până azi: bolta în leagăn, imensă ca dimensiuni, deschizându-se pe faţada clădirii. Mai târziu, arhitectura sassanidă se va caracteriza prin masivitate şi prin folosirea cupolei.

În mai mică măsură aparţin arhitecturii mormintele regale rupestre, inspirate — cum s-a spus — din hipogeele egiptene. Faţada grotelor artificiale este în aşa fel cioplită în stâncă încât să se scrie într-o suprafaţă de forma unei cruci greceşti. Interiorul este foarte simplu, de dimensiuni reduse, compus dintr-un vestibul şi o cameră funerară. Încăperile sunt lipsite de orice element ornamental. Întreaga atenţie este acordată exteriorului: cele patru coloane de la intrare susţin o cornişă deasupra căreia basoreliefurile desfăşurate în două zone suprapuse îl reprezintă pe regele defunct înconjurat de supuşi şi binecuvântat de Ahura Mazda, în faţa altarului pe care arde focul sacru.

Sculptura Arta persană este o apoteoză a monarhiei. Basorelieful, în special, este conceput şi realizat în scopul de a exalta ideea de monarhie absolută şi persoana monarhului. Apare şi aici modelul asirian; cu deosebirea că linia veşmintelor, a drapajului, este cultura persană delicată decât în basoreliefurile asiriene. Varietatea de figuri, de atitudini, de mişcări, este sensibil mai redusă decât în basorelieful asirian. Artistul persan urmărea să pună în evidenţă nobleţea concepţiei şi să creeze un efect grandios.

Ca urmare, leii sculptaţi de el sunt de un realism şi de o forţă mai reduse decât ale leilor din basoreliefurile asiriene, dar sunt mai decorativi. Taurii înaripaţi impun mai puţin din sălbatica lor forţă animalică decât cei din reprezentările artistice asiriene, - în schimb au mai multă eleganţă şi armonie a formelor.

Cu toate acestea, deşi este mai calmă, mai lipsită de forţă, de dinamism şi de varietate, arta epocii ahemenide rămâne mult debitoare celei asiriene.

Apoi, regele luptând cu un taur sălbatic, regele ucigând un monstru, regele protejat de divinitate, regele înconjurat de curteni, regele primind omagiul supuşilor săi…Totul lasă până la urmă o impresie de răceală şi de monotonie.

Figurile cultura persană a fi toate la fel, corpurile sunt dispuse toate în aceeaşi direcţie şi în aceeaşi atitudine. Dar, privite cu atenţie, se observă că sculptorul a realizat, totuşi o oarecare varietate — prin reprezentarea unor detalii caracterizante: în port, în încălţăminte, în obiecte aduse în dar sau ca tribut.

sticlă de piatră datând

Aceste amănunte indicau şi locurile de origine ale personajelor respective — care deci nu apar ca fiind aceeaşi, chiar dacă atitudinile lor sunt identice sau aproape aceleaşi. Regele însuşi este reprezentat doar în trei atitudini: sau de adoraţie în faţa unui altar al focului sacru; sau ucigând lei, tauri ori monştri fantastici; sau stând pe tron, într-o mână ţinând sceptrul, în cealaltă o floare, iar în spate un servitor ţinându-i deschisă umbrela.

telegraph online dating recenzii

Un singur scop urmăreşte artistul persan: preamărirea regelui şi a regalităţii. Perşii au introdus în sculptură un motiv nou: al zeului-călăreţ omorând o fiară, de pildă un crocodil. Motivul acesta urma să simbolizeze lupta dintre Bine şi Rău.

Dar şi acest simbol fusese schiţat cu mult înainte în Babilon, semnificând victoria ordinei asupra haosului primordial, a zeului Marduk asupra zeiţei Tiamat. Arta figurativă persană nu manifestă un interes adevărat pentru aspectele vieţii reale.

Cultura şi civilizaţia persană

Scenele n-au nici un fond de natură, nici o indicaţie cultura persană aşa fel determinată încât să poată fi localizate. Artistul reprezintă excelent animalele dar nu şi dinamismul unei scene de vânătoare.

În schimb figurile umane niciodată figuri feminine decât la o dată târzie, foarte rar şi numai în artele secundare, de exemplu în miniaturi sunt redate static, imobilizate într-o poză convenţională şi având o expresie impasibilă. Convenţiile domină: persoana regelui este figurată în dimensiuni disproporţionate în raport cu cei din jurul său, personajele nu sunt grupate, ci într-un mod regulat aliniate.

Literatura În literatură — domeniu în care Persia islamică îşi va aduce marea contribuţie la tezaurul culturii universale, - prima capodoperă este Avesta. Este cartea sacră a străvechilor perşi, atribuită însă lui Zoroastru, - datând din epoca ahemenidă, dar redactată sub sassanizi.

Cuprindea iniţial 21 de cărţi, din care au rămas una singură completă, plus alte patru incomplete. Materia Avestei era variată: texte liturgice, cuvântările lui Zarathustra, texte teologice, de legislaţie, de morală, rugăciuni pentru diferite ocazii, fragmente de legende, o profeţie asupra sfârşitului lumii, precum şi 21 de psalmi.

Pe lângă importanţa sa documentară, fundamentală pentru religia, cultura şi civilizaţia persană antică, Avesta are şi o valoare literară, tocmai prin aceşti psalmi, care amintesc de poezia Vedelor. Reacţia naţională persană care a caracterizat perioada sassanidă a determinat şi o reluare entuziastă a vechilor tradiţii epice populare. Din această epocă datează numeroase povestiri, din care însă au rămas numai două.

Și cum Dinu Guțu mi-a luat-o înainte, realizînd deja un interviu foarte fain cu omul nostru din Iran, am căutat să-i propun lui Vlad alte întrebări și teme de discuție. Și a ieșit asta. De unde și de cînd interesul pentru Iran și limba farsi? Trebuie să recunosc că m-a pasionat încă din primii ani de facultate istoria recentă, raportul individului cu politica, relația cu statul și puterea.

Am ajuns la fața locului mai târziu și am fotografiat străzile orașului. Mi s-a părut acel moment unul definitoriu pentru istoria recentă și uite unde s-a ajuns, între timp. Am asistat la două campanii majore ale SUA, în Afganistan și Iraq, ambele terminate dezastruos, cea din Afganistan având încă un statut nesigur, cu posibilitatea de prelungire pe cultura persană perioadă nedetarminată.

Atunci, încând auzeam numele Afganistan nu știam exact cum trăiesc oamenii de acolo, ce fac, cultura persană e existența lor. În am luat primul contact cu Iranul.

Interesul pentru această țară a început odată cu filmele pe care le-am văzut și pot spune că mă interesează raporturile dintre cultura arabă și cea persană, influențele cât și deosebirile. Cred că orientul se schimbă de la o zi la alta, datorită războaielor, a foametei, a luptelor regionale și sectante, a influențeleor colonialiste și pot spune că îmi doresc să mai surprind în imagini locurile din regiune înainte de a fi distruse sau transformate ireconciliabil.

Diferențe rural-urban? Cred că Iranul e împărțit între rural și urban, ca și în multe alte țări.

dbag dating

Vezi și la noi, clasa medie urbană ale orașelor mari cultura persană interesele pe care le are vs oamenii din sate sau din orașele mici. Acum nu știu exact cine e Mălin Bot-ul sau Gâdea-ul Iranului, dar cu siguranță că există și acolo o diviziune puternică între viziunile moderniste ale păturii urbane și cele tradiționaliste ale populației rurale.

Pe de altă parte, e o tendință puternică de urbanizare, mulți oameni lasă viața satului în urmă și se mută în periferiile orașelor mari, ducând de cele mai multe ori o existență precară și dezrădăcinată. În Teheran majoritatea oamenilor săraci trăiesc în sudul orașului, unde e mai multă poluare și e sufocant vara și unde chiriile sunt de ori mai mici decât în nordul luxos și cosmopolit. Pentru a îmbunătăți administrarea vastului lor imperiu, persii au împărțit teritoriul în provincii numite satrapii.

În cele din urmă, cultura lor și-a început declinul când au încercat să cucerească Cultura persană, din î. După câțiva ani de conflict, puternica armată persană a fost foarte slăbită și a fost înfrântă de Alexandru cel Mare. Originea culturii persane Persii erau un popor indo-european al ramurii indo-iraniene care a ajuns să se unească cu civilizațiile pe care le cucerea.

Inițial, era un grup de triburi nomade situate în nordul platoului iranian. Conform identității culturale dating de viteză stockton pe limbă, acest popor datează din arienii indo-europeni care au sosit între și î. Aproximativ anul a.

Primul a rămas în nord, în timp ce cel din urmă s-a stabilit în sud. Imperiu persan La acea vreme, zona era controlată de asirieni, care au reușit să conțină popoarele indo-europene nou sosite. Acest lucru s-a schimbat când Ciaxares, un lider median, a reușit să își unească poporul și a început să-și extindă stăpânirile.

se datorează unui păcat major în islam

Împreună cu babilonienii a distrus Ninive și a stabilit un regat cu capital la Ecbatana. Perșii, la rândul lor, au fost sub stăpânirea medilor până când Cirus al II-lea a ajuns la putere.

Acest general și om politic a învins medii în î.

Cultura Iranului

În câțiva ani, ambele teritorii au fost anexate și a fost fondat primul mare imperiu indo-european. Religia persană Cea mai importantă religie dintre persani a fost zoroastrianismul, bazat pe revelațiile lui Zoroastru.

Cu toate acestea, acest popor era foarte tolerant față de credințele civilizațiilor pe care le-au cucerit. Zoroastrismul Zoroastrianismul era o religie dualistă, ceea ce înseamnă că credeau în doi zei cu caracter opus.

Unul dintre ei, Ormuz Ahura Mazdareprezenta binele, în timp ce celălalt, Ahriman, întruchipa răul. Pentru această religie, Hormuz era destinat să-l învingă pe Ahriman în ziua judecății judecății judecătorești și să-l arunce în abisul etern.

După aceea, morții vor fi înviați și ființele umane vor fi judecate. Cei drepți ar câștiga cerul și cei nedrepți ar merge în iad. Învățăturile lui Zoroastru au fost colectate într-o carte numită Zend-Avesta, cartea sfântă a culturii persane. Rituri funerare Riturile funerare ale perșilor erau marcate de teroarea cultura persană care o aveau pentru cadavre. Din acest motiv, au abandonat cadavrele decedatului, deoarece au crezut că vor contamina pământul dacă ar fi îngropați.

Localizarea cultura persană a Imperiului Persan După cum sa menționat, originea popoarelor persane a fost în platoul nordic al Iranului. Cursurile se vor desfășura în centrul Bucureștiului, lângă Staţia de Metrou Tineretului, lunea de la ora Cursul nu va fi ușor, dar nici foarte greu, cu o ședință de 2 ore săptămânal și 10 minute de repetat acasă zilnic materia predată, prețul participării fiind de lei pe lună.

Satisfacția este enormă, pe mai multe planuri, în funcție de sufletul fiecăruia dintre voi. În afara cunoștințelor de limbă, vom vorbit despre istorie, geografie, religie, literatură, poezie, politică etc. Vorbim despre o țară foarte dezvoltată economic, unde modelul Dacia Logan se asamblează de aproape zece ani de zile, oamenii au un standard de viață și o pregătire educațională comparativă cu cei din Europa. Asta atrage atenția oricui se va uită pe un CV și va aduce o șansă în plus pentru ocuparea postului dorit.

Pentru înscrieri la curs sau pentru informații suplimentare, mă puteți contacta la telefonul sau la adresa: This email address is being protected from spambots. Învaţă limba persană în Limba persană, vorbită încă din antichitate ca limbă oficială a Imperiului Persan, a traversat istoria ca limbă a elitei culturale din întreg Orientul Mijlociu.